Stateam aseara cu capul sprijinit de geamul de la bucutarie, privind in gol si gandindu-ma la ziua care a trecut, 
ce am facut si cate as mai fi avut de facut. In casa era liniste, pentru ca toata lumea era concentrata pe Globurile de Aur, si obosita din cauza zilei plina de ninsoare si trafic greu... Primul lucru care mi-a atras atentia si mi-a "deschis" ochii, a fost o lumina care s-a aprins in blocul de vizavi aparent adormit. Apoi am sesizat freamatul de afara, masinile care inca mai inotau prin zapada, oamenii care probabil inca nu ajunsesera acasa de la diverse activitati, cineva isi scotea catelul in parc... Si apoi am realizat ca de multe ori ne centram atentia asupra noastra, sau a lumii apropiate noua... incat adesea uitam ca pe langa noi sunt sute, mii, milioane de oameni, la fel de ocupati, la fel de interesanti, la fel de... Urmarind luminile din blocul din fata mea, oamenii din acele case, vremea de afara... m-a facut sa ma intreb oare cati oameni stau la masa? oare cati oameni nu au ce manca in seara asta sau sunt inghetati pe drum? oare cati oameni asculta in momentul asta Michael Jackson? oare cati asculta melodia x de la Michael? oare celalalta parte a lumii ce face? Apoi mi-am amintit ca azi, acum ieri, am vazut in metrou, in jongleor, poate suna un pic dramatic, dar arata destul de spectaculos, pentru ca nu arunca doar niste portocale sau mingii in aer, repede-repede sa stranga ceva, era chiar un spectacol in sine. Ideea e ca nu mi-a dat nici un moment impresia ca este dezgustat ca face acest lucru, si ca o face strict pentru bani, avea o atitudine total asumata, pur si simplu si-a efectuat reprezentatia iar apoi foarte subtil a intins sapca pentru recompense. Oare cat de mult ii place acestui om acest lucru si oare cati oameni sunt care au un anumit talent si nu au niciodata sansa, karma, sa profeseze sau sa studieze mai intens in acest domeniu, astfel talentul lor irosindu-se in neant? Probabil suna un pic prea trist... si oare ce lagatura are asta cu Michael Jackson? Pai are, pentru ca daca nu era atat de determinat, dupa ce a fost tarat de taica-su' pe la toate talent show-rile, daca nu muncea atat de mult, daca nu isi punea sufletul pe tava ca sa fie disectat de toti papagalii, daca nu suferea pe cat a suferit, s.a.m.d., poate era astazi, doar ca la ei, la fel ca jongleorul din metrou. Sa tina oare asta doar de Human Nature sau sa mai fie si Doamne Doamne?
Apoi mi-am dat seama ca blocul din fata mea dormea, de fapt o scara din el, si m-am hotarat sa ma intorc la premiile mele, cu gandul de a trece aceasta paranteza pe blog, dar maine dimineata, adica azi, ca acum sunt prea obosita; mi-am dezlipit capul de geam intrebandu-ma oare cati oameni fac acelasi lucru ca si mine?
ce am facut si cate as mai fi avut de facut. In casa era liniste, pentru ca toata lumea era concentrata pe Globurile de Aur, si obosita din cauza zilei plina de ninsoare si trafic greu... Primul lucru care mi-a atras atentia si mi-a "deschis" ochii, a fost o lumina care s-a aprins in blocul de vizavi aparent adormit. Apoi am sesizat freamatul de afara, masinile care inca mai inotau prin zapada, oamenii care probabil inca nu ajunsesera acasa de la diverse activitati, cineva isi scotea catelul in parc... Si apoi am realizat ca de multe ori ne centram atentia asupra noastra, sau a lumii apropiate noua... incat adesea uitam ca pe langa noi sunt sute, mii, milioane de oameni, la fel de ocupati, la fel de interesanti, la fel de... Urmarind luminile din blocul din fata mea, oamenii din acele case, vremea de afara... m-a facut sa ma intreb oare cati oameni stau la masa? oare cati oameni nu au ce manca in seara asta sau sunt inghetati pe drum? oare cati oameni asculta in momentul asta Michael Jackson? oare cati asculta melodia x de la Michael? oare celalalta parte a lumii ce face? Apoi mi-am amintit ca azi, acum ieri, am vazut in metrou, in jongleor, poate suna un pic dramatic, dar arata destul de spectaculos, pentru ca nu arunca doar niste portocale sau mingii in aer, repede-repede sa stranga ceva, era chiar un spectacol in sine. Ideea e ca nu mi-a dat nici un moment impresia ca este dezgustat ca face acest lucru, si ca o face strict pentru bani, avea o atitudine total asumata, pur si simplu si-a efectuat reprezentatia iar apoi foarte subtil a intins sapca pentru recompense. Oare cat de mult ii place acestui om acest lucru si oare cati oameni sunt care au un anumit talent si nu au niciodata sansa, karma, sa profeseze sau sa studieze mai intens in acest domeniu, astfel talentul lor irosindu-se in neant? Probabil suna un pic prea trist... si oare ce lagatura are asta cu Michael Jackson? Pai are, pentru ca daca nu era atat de determinat, dupa ce a fost tarat de taica-su' pe la toate talent show-rile, daca nu muncea atat de mult, daca nu isi punea sufletul pe tava ca sa fie disectat de toti papagalii, daca nu suferea pe cat a suferit, s.a.m.d., poate era astazi, doar ca la ei, la fel ca jongleorul din metrou. Sa tina oare asta doar de Human Nature sau sa mai fie si Doamne Doamne?
